Druckschrift 
Clipeus Thomista[rum] Jn quoscu[m]q[ue] aduersos: / p[er] venerabile[m] vi[rum] fr[atr]em Pet[rum] Nigri ex ordie p[rae]dicato[rum] sacre Theologie p[ro]fessore[m] nuprime edit[us]
Entstehung
Seite
13r
Einzelbild herunterladen

Sdiinndis reals teti

een 0

npusg fcſus obiciusʒ ilm qures

clenpotiuchuc

dacuraipn nonm xiquno diciur

nn abegiln

iectũ haberzʒ paſſiõeʒ in potẽ Phoc eſt ↄtra dicta coꝝ igit ⁊c. Mpoꝛtet tur dicere pmuʒjſcʒꝙ eſſẽ cãm paſſiõis cõpe tat ſbiecto reſpectu paſſibis ratiòc foꝛmalita tis:ſed peiieſetentie Di lius entis põt eſſe cauſa:ſʒ ois qditas alia ab eẽmtia diuia eꝝ ſe eſt nipiligit᷑ quelibʒ qditas anteqᷓ cauſet᷑ nulliꝰ entis erit cauſa que põi⸗ ur fm te dicit eſſe cauſata igit no pot eſſe auſa paſſibis in aliquo gůe qauſe. eſt ↄtra dictũ tuũjqui poniſ ſbiectũ eſt cauſa paſſio nis etiã in potẽtia obiectiua. Maioꝛ notaqꝛ nihil nulliꝰ enris eſt cauſa·ſiigitglicuiꝰentis debet eſſe cauſa opoꝛtʒ tale nihil deduggt᷑ d eẽ per creatiòeʒ vt ſi cauſare potẽit. Mi noꝛ ꝓbatqꝛ ↄſeruatio dei qua oẽs creaturas

quiditas poſſibilis ꝙipᷣa quiditas denoiet᷑ a

porẽtia in ipſa foꝛmalr manẽte: a porẽtia

cquſe effectiue extrinſeca. Wicit᷑ aũt illa potẽ tia obiectiua qꝛ mediãte tali potentia qͥditas eſt obiectũ potetie diuie potẽtistaleʒ quidita teʒ deducere de exiſtẽtia actuali ad actua-

leʒ exñtiã. Iſto pᷣnotato arguo pᷣmoſic. Eſſe cauſaʒ in eẽndo: fm rãciſcũ cõpetit ipi ſie

cto reſpectu paſſiõis.tůc vłergo hoc cõpetit

ſibi ratòe foꝛmalitas: vel ratiõe exñtie reali tatis: vel ratide vtriuſq; ſimł· ideſt ratide foꝛ malitas cuʒ exñtia realitate iũcti. Scõm di ci non põt. Tum hmoqʒ ſbiectũ paſſio hñt

eãdeʒ exñtiã⁊ realitatẽ ßᷣmeuz · qua ergo ra xione ſbiectũ eẽt cauſa paſſiõis eadẽ ratide

paſſio eẽt cauſa ſbiecti: qꝛeãdẽ exñtiã reali

tatem hñt. Tum q ſhiectũ? paſſio ha

beãt per creatiõeʒ ſolũꝙ ſint exñtiã realia.

*

Fieſſe cãm paſſiois cõpetẽt biecto ſoluʒ ra

tione exũtie realiras: tc ſhiectũ in potẽria obiectiua eẽt ſbiectũqꝛnð haberet paſſio nem· eſt tra dicta eoꝝ mãileſte. Nec ter⸗

põriqꝛ cuʒ ſbiectũ nd ſi foꝛmalitas a imkx realitas niſi per creatõeʒ tũc Spoꝛtet igi

*

moſic ilðqðeꝝ ſe eſi nibilànteq; cquſek nul

ineſſe ↄſeruat nõeſt maioꝛis efficarie qᷓ crea tio. hed fm Bꝛegoꝛi in libꝛo moꝛaliũ oiain

nihil caderẽt niſi manu oipotentis dei cõſer

uarent᷑:igit᷑ oĩa eẽnt nihil niſi manu oipoten tis dei cregrẽtur: ſʒ qditates in potẽti obie⸗ ctiua cũnò create:igit rũc ſunt nihili Becũdo ſic. Sieſſe cauſam

paſſibis poſſet cõpetere ipſi ſbiecto ꝓpter di ſtictiõeʒ foꝛmalẽ ſolũſequeret᷑ ꝙeſſe cᷣm⁊ef kectuʒ poſſet cõpetere eẽntie diuine reſpectu

imellect? diuim volũtat alioꝝ attributo ruʒ⁊ vniattributo reſpectu alteriꝰ?: qꝛ ᷣmte diſtinguũtur foꝛmałr. Rñdeb foꝛtaſſis nd qͥditates creabiles ſunt finite: ſʒ attributa

bilitas ↄñ ꝓbate

eſſe cãtũ cõpetẽt vnitati

.

6

nem realiſant᷑i ſi iſtð dictũ eẽt veꝝ ſcq̃ret᷑ de eadẽ reffinita poſſent vificari pᷣdicata ʒdictoꝛia realia. ſed hoe eſt ipoſſibile ↄtra pᷣmũ pncipiũ metha phiſicale:igit᷑.ña ꝓbat᷑. accipio eiʒ illam realitatẽ in ↄuẽiũt ſpʒ⁊ paſſio. ar.ſic ꝑſy

ſunt infinite¶ Cotra qꝛeſſe cãm plus cõpe rtit infinito itẽſiue poſitiue qᷓ; finito. eſſe

cãm maxie cõpetit deo qͥeſt infinitꝰ poſitiue x extẽſiue. MRñdeb k eſſe cãʒ plus cõpetat infinito tali modo qᷓ; finito eſſe cauſarũ Fu eſt neceſſe eſſe põt eſſe caufatuʒ. Lõtra pluſ reqͥrit ad eſſe genitũ qᷓ; ad eſſe cauſatũ.ſʒ obſtãte vnitate ipiꝰ neceſſe eſſe nec infinitate extẽſiue adhuc repit᷑ ibieſſe ge nitũ:igit n obſtãte vna neceſſitate vna infi nitate oius attributoꝝ eẽntia diuia adhuc interea põt repirieſſe cãtuʒ: eſt falſuʒ impoſſibile: igit᷑ illud ex quo ſeqt· ſcʒꝙac nicſ; oßſbinieubbennatd Teo ſi ſiad ſbiect ſrt

reqret ens qðeſt iectum et cauſa ſuaꝝ paſſiõuʒ. ↄñs

a illud ex quo ſeqͥt᷑. Jmpoſſi

illð ꝑſe cõpetit ſupio ailie non pmo. Si igit

igit

ripꝑſe cõpetit infen nbmo· Ziig itati zitati ac bitati qihſ

q; trãſcẽdẽtibꝰ ex ↄtip ſe cõpetat om̃i bõita

ti vnitati ac vitati. Sic igit᷑ eſſe cãtũ cõpetẽt

ynitati vitati ac bõitaridiuie eſtipoiſibile

videt᷑ ineſſe ilið q magis videt᷑ ineſſe ineſt:ſʒ

jeret qͥditas eſt in potentia obie

ctiueq̃ ndeſtens reale ſ ſolũ foꝛmalitas nu⸗ da ꝙpt diſtictiòeʒ entitatẽ foꝛmalẽ poſſit eſſe cquſa paſſiõis. igit᷑ magis quiditas reat vłens reale eſt ſpiectũ methaphiſice. que ideo dicit᷑ ſcia reał᷑ qꝛde ſbiecto reali ꝓpt di⸗ ſtinctõeʒ foꝛmalẽ ipiius a ſuis paſſiõibꝰ pote

rit eẽ cauſa ſuaꝝ paſſiõuʒ. ex hoc ſequeret᷑ vltcriꝰ methaphiſica eẽt ſcia ꝓpꝛie dicta: ſapia qꝛ gñaret᷑ ſcire. ꝓpuʒqͥdẽ eſt pcãʒ rẽ cognoſcẽ ꝓcq̃m dico in eẽndo: in inferẽ do ſimt Et iſte rões pcedũt de om̃i e cauſe¶ Wotra ʒ dictuʒ eoꝝ fuitꝙ idat i baculo harũdinio in eo ſcʒꝙ foꝛmali

tas modꝰ intriſecꝰ ditfef̃t ex rei: ⁊ꝙ mo

us itriſec? ñ ſit foꝛmalitas inferius ipꝛo bauit. Vicũt eniʒ diſtinctòe foꝛmali ſtet idẽptitas eontiatexñtiał⁊ reai. que qͥditates eadẽ exñ̃tia exiſtũt: cadẽ realitate ꝑcreatio Wötra hoc ſic arguo. Maʒ

logiſinũ expoſitoꝛiũ. hec realitas cãta a ſpo Smöſtrqdo ralitatẽ paſſiõis. hec falitas ñ eſt

cãta a ſbo ðᷣmrãndo eãdeʒ falitatẽ 5 ip̃iꝰ ſbi igit᷑ hec realitas ſbi non eit hec realitas paſ⸗