Sdiinndis reals teti
een 0
npusg fcſus obiciusʒ ilm qures
clenpotiuchuc
dacuraipn nonm xiquno diciur
nn abegiln
iectũ nò haberzʒ paſſiõeʒ in potẽ Phoc eſt ↄtra dicta coꝝ igit ⁊c. Mpoꝛtet tur dicere pmuʒjſcʒꝙ eſſẽ cãm paſſiõis cõpe tat ſbiecto reſpectu paſſibis ratiòc foꝛmalita tis:ſed peiieſetentie Di lius entis põt eſſe cauſa:ſʒ ois qditas alia ab eẽmtia diuia eꝝ ſe eſt nipiligit᷑ quelibʒ qditas anteqᷓ cauſet᷑ nulliꝰ entis erit cauſa que põi⸗ ur fm te nò dicit eſſe cauſata igit no pot eſſe auſa paſſibis in aliquo gůe qauſe. qð eſt ↄtra dictũ tuũjqui poniſ ꝙ ſbiectũ eſt cauſa paſſio nis etiã in potẽtia obiectiua. Maioꝛ notaqꝛ nihil nulliꝰ enris eſt cauſa·ſiigitglicuiꝰentis debet eſſe cauſa opoꝛtʒ ꝙ tale nihil deduggt᷑ d eẽ per creatiòeʒ vt ſi cauſare potẽit. Mi noꝛ ꝓbatqꝛ ↄſeruatio dei qua oẽs creaturas
quiditas poſſibilis ꝙipᷣa quiditas denoiet᷑ a
porẽtia in ipſa foꝛmalr manẽte: nò a porẽtia
cquſe effectiue extrinſeca. Wicit᷑ aũt illa potẽ tia obiectiua qꝛ mediãte tali potentia qͥditas eſt obiectũ potetie diuie potẽtistaleʒ quidita teʒ deducere de nõ exiſtẽtia actuali ad actua-
leʒ exñtiã. Iſto pᷣnotato arguo pᷣmoſic. Eſſe cauſaʒ in eẽndo: fm rãciſcũ cõpetit ipi ſie
cto reſpectu paſſiõis.tůc vłergo hoc cõpetit
ſibi ratòe foꝛmalitas: vel ratiõe exñtie ⁊ reali tatis: vel ratide vtriuſq; ſimł· ideſt ratide foꝛ malitas cuʒ exñtia ⁊ realitate iũcti. Scõm di ci non põt. Tum hmoqʒ ſbiectũ ⁊ paſſio hñt
eãdeʒ exñtiã⁊ realitatẽ ßᷣmeuz · qua ergo ra xione ſbiectũ eẽt cauſa paſſiõis eadẽ ratide ⁊
paſſio eẽt cauſa ſbiecti: qꝛeãdẽ exñtiã ⁊ reali
tatem hñt. Tum ⁊ q cũ ſhiectũ? paſſio ha
beãt per creatiõeʒ ſolũꝙ ſint exñtiã ⁊ realia.
*
Fieſſe cãm paſſiois cõpetẽt biecto ſoluʒ ra
tione exũtie ⁊ realiras: tc ſhiectũ in potẽria obiectiua nõ eẽt ſbiectũqꝛnð haberet paſſio nem· qð eſt tra dicta eoꝝ mãileſte. Nec ter⸗
põriqꝛ cuʒ ſbiectũ nd ſi foꝛmalitas a imkx realitas niſi per creatõeʒ tũc Spoꝛtet igi
„
*
moſic ilðqðeꝝ ſe eſi nibilànteq; cquſek nul
ineſſe ↄſeruat nõeſt maioꝛis efficarie qᷓ crea tio. hed fm Bꝛegoꝛi in libꝛo moꝛaliũ oiain
nihil caderẽt niſi manu oipotentis dei cõſer
uarent᷑:igit᷑ oĩa eẽnt nihil niſi manu oipoten tis dei cregrẽtur: ſʒ qditates in potẽti obie⸗ ctiua cũnò create:igit ꝓ rũc ſunt nihili Becũdo ſic. Sieſſe cauſam
paſſibis poſſet cõpetere ipſi ſbiecto ꝓpter di ſtictiõeʒ foꝛmalẽ ſolũſequeret᷑ ꝙeſſe cᷣm⁊ef kectuʒ poſſet cõpetere eẽntie diuine reſpectu
imellect? diuim ⁊ volũtat ⁊ alioꝝ attributo ruʒ⁊ vniattributo reſpectu alteriꝰ?: qꝛ ᷣmte diſtinguũtur foꝛmałr. Rñdeb foꝛtaſſis ꝙ nd qʒ qͥditates creabiles ſunt finite: ſʒ attributa
bilitas ↄñ ꝓbate
eſſe cãtũ cõpetẽt vnitati
.„
6
nem realiſant᷑i ſi iſtð dictũ eẽt veꝝ ſcq̃ret᷑ ꝙ de eadẽ reffinita poſſent vificari pᷣdicata ʒdictoꝛia realia. ſed hoe eſt ipoſſibile ⁊ ↄtra pᷣmũ pncipiũ metha phiſicale:igit᷑.ña ꝓbat᷑. accipio eiʒ illam realitatẽ in q̃ ↄuẽiũt ſpʒ⁊ paſſio. ⁊ ar.ſic ꝑſy
ſunt infinite¶ Cotra qꝛeſſe cãm plus cõpe rtit infinito itẽſiue ⁊ poſitiue qᷓ; finito. vñ eſſe
cãm maxie cõpetit deo qͥeſt infinitꝰ poſitiue x extẽſiue. MRñdeb ꝙ k eſſe cãʒ plus cõpetat infinito tali modo qᷓ; finito nõ tñ eſſe cauſarũ Fu eſt neceſſe eſſe nõ põt eſſe caufatuʒ. Lõtra pluſ reqͥrit ad eſſe genitũ qᷓ; ad eſſe cauſatũ.ſʒ nõ obſtãte vnitate ipiꝰ neceſſe eſſe nec infinitate extẽſiue adhuc repit᷑ ibieſſe ge nitũ:igit n obſtãte vna neceſſitate ⁊ vna infi nitate oius attributoꝝ cũ eẽntia diuia adhuc interea põt repirieſſe cãtuʒ: qð tñ eſt falſuʒ ⁊ impoſſibile: igit᷑ ⁊ illud ex quo ſeqt· ſcʒꝙac nicſ; oßſbinieubbennatd Teo ſi ſiad ᷓ ꝙ ſbiect ſrt
reqret ens qðeſt iectum et cauſa ſuaꝝ paſſiõuʒ. ↄñs
a illud ex quo ſeqͥt᷑. Jmpoſſi
illð qð ꝑſe cõpetit ſupio ailie non pmo. Si igit
igit
ripꝑſe cõpetit infen nbmo· Ziig itati zitati ac bitati qihſ
q; trãſcẽdẽtibꝰ ex ↄtip ſe cõpetat om̃i bõita
ti vnitati ac vitati. Sic igit᷑ eſſe cãtũ cõpetẽt
ynitati vitati ac bõitaridiuie qð eſtipoiſibile
videt᷑ ineſſe ilið q magis videt᷑ ineſſe ineſt:ſʒ
jeret ꝙ qͥditas q̃ eſt in potentia obie
ctiueq̃ ndeſtens reale ſ ſolũ foꝛmalitas nu⸗ da ꝙ ꝙpt diſtictiòeʒ ⁊ entitatẽ foꝛmalẽ poſſit eſſe cquſa paſſiõis. igit᷑ magis quiditas reat vłens reale qð eſt ſpiectũ methaphiſice. que ideo dicit᷑ ſcia reał᷑ qꝛde ſbiecto reali ꝓpt di⸗ ſtinctõeʒ foꝛmalẽ ipiius a ſuis paſſiõibꝰ pote
rit eẽ cauſa ſuaꝝ paſſiõuʒ. ⁊ ex hoc ſequeret᷑ vltcriꝰ ꝙ methaphiſica eẽt ſcia ꝓpꝛie dicta:⁊ nõ ſapia qꝛ gñaret᷑ ꝑ ſcire. ꝓpuʒqͥdẽ eſt pcãʒ rẽ cognoſcẽ ꝓcq̃m dico in eẽndo:⁊ in inferẽ do ſimt ¶ Et nõ ꝙ iſte rões pcedũt de om̃i e cauſe¶ Wotra ʒ dictuʒ eoꝝ qð fuitꝙ idat i baculo harũdinio in eo ſcʒꝙ foꝛmali
tas ⁊ modꝰ intriſecꝰ ditfef̃t ex nã rei: ⁊ꝙ mo
us itriſec? ñ ſit foꝛmalitas qð inferius ipꝛo bauit. Vicũt eniʒ ꝙ ců diſtinctòe foꝛmali ſtet idẽptitas eontiatexñtiał⁊ reai. que qͥditates eadẽ exñ̃tia exiſtũt:⁊ cadẽ realitate ꝑcreatio Wötra hoc ſic arguo. Maʒ
logiſinũ expoſitoꝛiũ. hec realitas ẽ cãta a ſpo Smöſtrqdo ralitatẽ paſſiõis. hec falitas ñ eſt
cãta a ſbo ðᷣmrãndo eãdeʒ falitatẽ 5 ip̃iꝰ ſbi igit᷑ hec realitas ſbi non eit hec realitas paſ⸗


